Ce-aş face eu dacă…

Să recunoaştem…De câte ori, la vederea unei situaţii nu ne-am pus în postura celor chemaţi s-o rezolve? Şi de câte ori soluţiile noastre nu au diferit radical ce soluţia adoptată în final de cei chemaţi să rezolve cazul? Asta înseamnă, oare, că simţul măsurii ne este distorsionat sau că în situaţiile respective cei îndrituiţi a aplica legea nu şi-au făcut treaba. Ori nu au făcut-o până la capăt…
Din păcate genul acesta de situaţii s-a înmulţit alarmant de când flamura portocalie s-a substutuit oricărei autorităţi a acestei ţări. Legea nu numai că este aplicată de prea multe ori discreţionar, dar în unele situaţii dramatice pentru existenţa multor români, a fost chiar aruncată la coş. Şi iar, de câte ori, lumea nu s-a întrebat ce face opoziţia. Pentru că în nici un stat care se cheamă, conform Constituţiei, stat democratic, nimeni nu ar îndrăzni să dea cu tifla de-a dreptul nu numai instituţiilor statului , dar şi celor care i-au mandatat cu încrederea lor şi le-au dat pârghii ale puterii pe mână. Opoziţia a încercat, probabil,câte ceva. Din păcate prea puţin vizibil. S-o fi ducând ea, lupta politică şi pe la televizoare , ori în pagini de ziar,dar la om , la resortul care-l îndeamnă să acţioneze şi să crediteze o idee nu a mai ajuns. De aceea şi această sinucigaşă linişte în ţară. Ana Blandiana afirma cu peste 25 de ani în urmă că suntem un popor vegetal, care aşteaptă în linişte desfrunzirea. Probabil că între timp ne-am şi fosilizat ducându-ne către mineral. Acceptăm ciocane, târnăcoape şi alte unelte dure care să ne disloce şi să ne vânture de ici colo, precum orice bucată de cărbune menită a arde într-un foc, ori de calcar ce va să devină var ori ciment. Când, cu ani în urmă, pentru a-şi cumpăra liniştea de moment, liderii unor partide au momit capii mişcărilor sindicale şi i-au înregimentat politic, au făcut primii şi cei mai importanţi paşi spre compromiterea acestor entităţi. Astăzi, cu lideri sindicali corupţi ori cvasiinexistenţi, opoziţia nu mai poate declanşa nici o mişcare care să pună în mod serios în primejdie existenţa Guvernului. Şi atunci, ar trebui adoptate alte căi…
Din acest punct, mintea mea începe să lucreze machiavelic. Am văzut cum frauda a certificat prelungirea regimului băsescian şi am văzut lipsa de coeziune a majorităţii politicienilor.Nu cred în construcţia USL. Şi asta în primul rând din cauza oamenilor. Nu cred în viitorul ei datorită lipsei de hotărâre afişate. Cu flegme trase în direct la televizor nu scapi de dracu’…
Bunicul meu avea o vorbă: „la unul fără lege trebuie unul fără Dumnezeu”. Cred că zisa asta funcţionează şi invers. Ca urmare…ce aş face eu… Ţinând cont că în curând PDL-ul va trebui să se prezinte în Parlament pentru un nou vot de încredere, dincolo de faptul că aş căuta să îi momesc cu promisiuni pe cei mai vulnerabili dintre adversari, aş căuta să mai aranjez un ambuteiaj în trafic , să fac imposibilă prezenţa unor votanţi, aş crea un cordon compact în jurul Parlamentului pentru a-i bloca pe alţi, în fine aş mai găsi vreo soluţie ca numărul celor ce ar vota cu siguranţă perpetuarea regimului să fie mai mic decât cel necesar. Dacă un regim a fost instalat prin fraudă, poate fi dat jos şi printr-o şmecherie…sau mai multe… Iar acum important este să nu fie suficienţi votanţi în sală. Pentru că, a apela la conştiinţe, este un act utopic.

Reclame