O problemă cu date eronate

Chiar dacă am trecut de ceva vreme prin furcile caudine ale examenelor şcolare, tot ne putem aminti că în cazul în care o problemă nu este enunţată cum trebuie, cuprinzând date eronate, omisiuni sau greşeli de conţinut, rezultatul nu poate fi decât unul rău, neconform cu stricteţea şi corectitudinea urmărite. Şi necesare.
Încă o dată se dovedeşte că unii oameni fie nu au învăţat nimic în urma trecerii lor prin şcoală şi prin viaţă, fie au învăţat numai acele operaţii care slujesc interesul lor conjunctural şi instinctul de a reveni, mereu, în picioare.
Recent am citit în toată presa locală (cu ecouri şi în unele cotidiene centrale) despre semnalul tras în legătură cu mănăstirile Bucovinei, victime ale trecerii timpului, dar şi ale neglijenţei umane. În special a neglijenţei unor oameni. Şi aici, deşi se încearcă anatemizarea exclusivă a autorităţilor lumeşti, voi afirma că vina o poartă în primul rând autorităţile bisericeşti în frunte cu arhiepiscopul Sucevei şi rădăuţilor,Pimen.
Memoria mă slujeşte destul de bine încă şi nu pot uita cerbicia cu care şeful bisericesc, purtător de epoleţi pe maieu şi iute raportor la Securitate, a pornit şi a continuat lupta pentru pădurile Bucovinei, motivând că banii se vor regăsi în opera amplă de conservare-restaurare a comorilor spirituale ale regiunii şi în acţiunile sociale şi de binefacere ale Bisericii. Numai că între timp, ceea ce se vede cu ochiul liber e tocmai faptul că,fără bani de la buget sau de la anumite organisme culturale europene şi mondiale nu s-a prea făcut nimic pentru bolnavii noştri de preţ, mănăstirile medievale…

În anii de după 1989, numărul bisericilor din municipiul Suceava s-a triplat, în condiţiile în care populaţia lui a scăzut constant. Sume uriaşe de bani, provenind în principal de la buget şi din donaţii au fost sortite acestor construcţii ,în timp ce bisericile cu adevărată valoare culturală, artistică, istorică, au fost lăsate la voia întâmplării. Şi a unor intervenţii neautorizate sau nespecializate. Anii post-revoluţionari au dus la închiderea de şcoli şi grădiniţe, dar au produs adevărate boom-uri imobiliare ale societăţii B.O.R.-S.R.L. Pentru că,dacă ar fi făcute publice datele economice ce însoţesc activitatea Bisericii Ortodoxe,acestea ar consemna următoarele aspecte: creşterea imensă a suprafeţelor deţinute de Biserică, creşterea dincolo de orice imaginaţie a numărului de preoţi (în timp ce profesorii şi educatorii rămân fără loc de muncă),un număr record de procese în care aceeaşi instituţie este parte şi un continuu caracter duplicitar al capilor ei, aflaţi mereu de partea câştigătorilor din taberele politice. Prin activitatea sa, BOR a reuşit să readucă societatea românească la nivelul mentalului Evului Mediu ,iar imixtiunile sale în activităţi ce nu au nimic în comun cu scopul originar sunt mai mari ca oricând. Oare ce ar face Iisus, dacă ar nimeri întâmplător în banca Mitropoliei de la Iaşi. Oare ce ar spune când ar auzi că un amărât nu poate fi îngropat fără taxă? Oare ce ar spune când ar vedea zidirile dese şi fără rost ,aruncate la tot pasul printre blocuri, chiar şi lângă crâşme? Dar oare ce ar zice de averile ce stau la fereală ?Dar de morala slujitorilor Săi, curvari,beţivi, homosexuali,escroci,posesori de averi ?I-ar îmbrăţişa frăţeşte sau ar pune,din nou,mâna pe bici şi i-ar alunga? Pentru că El, cel ce a adus omenirii iubirea şi iertarea, prin sacrificiul Său, nu a avut averi lumeşti şi nu împărăţia şi opulenţa acestei lumi a propovăduit-o, ci pe cea a lumii de apoi, a spiritului şi credinţei curate.

Aflându-vă oriunde în vecinătatea vreunui locaş de cult ,peţi putea citi de pe agenda „Înaltului” despre sfinţiri de schituri, biserici noi, repictări, sau alte asemenea realizări. În locul acestor cheltuieli, firesc ar fi fost ca tocmai moştenirea din vechime să fi fost păstrată aşa după cum o cere vârsta şi importanţa şi abia apoi să fi venit rândul noilor zidiri. Şi nu oricum,pentru că adevărata Biserică e în sufletul oamenilor şi nu în ziduri. Dar asta trebuia să o ştie mult mai bine „Înaltul”…
Dacă suferă obiectivele respective? Fără îndoială că da. Dar dacă este cineva de blamat, acei oameni se află în primul rând între ziduri şi nu în afara lor, aşa cum se încearcă a se pasa responsabilitatea. Miile de hectare de pădure tăiate la rasul solului ar fi trebuit să rezolve în bună parte aceste probleme. Numai că ,dacă s-ar fi întâmplat aşa, unde ar fi ajuns sutele de absolvenţi ale „fabricilor de popi”, aflaţi în aer,fără parohii?
Am citit majoritatea articolelor apărute săptămâna trecută şi nu am băgat de seamă ca măcar un semnatar al acelor rânduri să fi prezentat toate feţele acestei probleme. Din nou, frica de a nu supăra pe „sfinţii părinţi” ,de a nu se alege cu vreo afurisenie (armă atât de eficientă a unor preoţei) de a nu părea împotriva curentului ,i-a oprit a o face. Aflată între cele mai conservatoare instituţii (chiar înapoiate uneori) Biserica Ortodoxa are nevoie de o reformă. Una care să aducă din nou credinţa şi omul la sânul ei şi nu acumulările de bogăţie materială şi căpătuirea slujbaşilor săi. Care mănâncă de la mai multe oi: şi de la stat şi de la comunităţi şi mai au şi afaceri proprii. Să nu faci ce face popa ,ci ceea ce spune popa ???Fariseism,fariseism,fariseism…

Reclame