Din nou în întunecatul Ev Mediu…

Mă aflam ,zilele trecute, într-una dintre şcolile din municipiu,cu ceva treabă. Întâmplarea a făcut să fiu martorul unei situaţii care m-a intrigat şi indignat în egală măsură. Nişte gâgâlici de clasa I erau chestionaţi de o „doamnă” de religie asupra împărtăşaniei. Dar nu a semnificaţiei ei (lucru care oricum este mult prea complex pentru a fi discutat cu un puşti de 7-8 ani şi mult prea intim, fiind vorba de credinţă şi nu de îndoctrinare!!!) ci a prezenţei lor la biserică, în scopul primirii împărtăşaniei. Dacă ar fi fost vorba doar despre o simplă întrebare, aş fi trecut cu vederea întâmplarea în sine, deşi senzaţia de iritare ar fi persistat.Numai că, zeloasa „doamnă” făcea menţiuni într-un carneţel , dar şi în catalog !Ca părinte care în curând va trăi şi această nouă experientă împreună cu copilul său-începerea şcolii, m-am indignat împotriva situaţiei. Din câte mai ştiu, România este un stat laic. Învăţământul de stat este ,de asemenea, unul cu caracter laic. Aşa că, în ciuda faptului că foştii comunişti au introdus orele de religie în şcoală (şi nu de istoria religiilor, dacă tot ar fi fost cazul) învăţământul nu este unul confesional şi nimeni, nici măcar o „profesoară” de religie nu are dreptul să ceară copilului prezenţa la coadă la împărtăşanie. Indiferent cum ai lua-o, acest fapt este un abuz.
Ştiu…se vor găsi unii care să vină cu tot felul de „texte” referitoare la valorile creştine, la influenţa pozitivă a unui anumit tip de gândire asupra unor naturi mai sensibile, ori deficitare, la cât de minunată a fost biserica strămoşească şi ce chestii grozave a păstrat ea. Lucruri în parte adevărate, în parte aureolate de propagandă şi neştiinţă. Dar acelora care vor indoctrinarea copiilor le voi răspunde (şi statisticile nu mint) că aşa mari creştini cum ne aflăm (vorba aia…chiar de la apostolul Andrei!!!) suntem pe primul loc (sau pe podium) în Europa , la avorturi, înşelăciuni, furturi, omoruri şi orice altceva s-ar fi interzis prin Decalog. Aşa că, dincolo de faptul că nişte oameni sunt plătiţi de stat pentru a „forma” un anumit tip de conştiinţă, rezultatele fiind aproape nule, nu văd absolut nici un motiv pentru care religia să fie studiată în şcoală. Dacă ar fi cu caracter opţional această disciplină de studiu, aproape că aş fi de acord, deşi, din nou, mă văd silit să afirm că este mult prea timpuriu să abordezi în mod serios un asemenea domeniu, la o vârstă sub cea a gimnaziului. Dar atât timp cât este ceva impus prin programele de învăţământ, este un semn de talibanism. Şi istoria ne arată din plin că toate aceste abuzuri se întorc mai devreme sau mai târziu împotriva celor care le-au iniţiat.

Reclame