Săracii preoţi bogaţi
Evenimentele ultimelor zile, cu mutări, dezertări, acuze între politicieni, cu schemele ascunse făcute pentru cedarea exploatării gazelor de şist păreau că nu vor mai aduce nimic inedit. Dar întâmplarea s-a produs totuşi şi a venit din partea Bisericii Ortodoxe. Mai marii, fericiţii, instituţiei milenare a bisericii străbune, au luat decizia de a îndemna vârtos slujitorii altarelor să elibereze bonuri fiscale şi facturi pentru plata lumânărilor, a acatistelor, pentru donaţii şi alte asemenea tranzacţii ce implică mânuirea de bani.
Imediat, românul imparţial a sărit: „Muicăăăăă!!!! Ca la noi la nimeni! Auzi tu, să se dea bonuri” !!! Dar alţi români, la fel de imparţiali au spus: „De ce nu ? Atât timp cât BOR a făcut profit cât nici o altă companie din România, cât beneficiază de fonduri, nu puţine, de la bugetul de stat, cât încasează plata salariilor preoţilor şi a profesorilor de religie (!!!) tot de la acelaşi buget şi nu dă seama nimănui (decât organelor proprii de control şi nu am auzit de preot bătut cu pietre de către ierarhi că ar fi fost prea lacom la caşcaval) este firească această încercare de a contura cât de cât circuitul banilor”. Spun cât de cât, pentru că nimeni, niciodată nu va şti cu adevărat câţi bani trec pe la părinţei, care e partea lor şi care e partea celor de deasupra lor.
Nu vreau să acuz în bloc o categorie întreagă de lucruri nu tocmai curate, dar nu mă pot opri să nu constat că mult prea mulţi, dacă ar fi să justifice cum şi din ce au adunat averile pe care le au, nu ar avea răspunsuri care să-l mulţumească şi pe slujbaşul de jos care ar face verificarea şi nici pe Şeful lor din Ceruri. Personal cunosc mai mulţi preoţi care au tot felul de afaceri cu maşini agricole, cu servicii de pompe funebre, florării, import-export şi parte din afacerile lor se desfăşoară sub acoperişul bisericilor unde slujesc sau în imediata vecinătate. Instituţia Bisericii nu mai este de mult una pur spirituală, pastorală, ea devenind, mai ales în ultimii ani, de când păstoreşte Daniel, un adevărat conglomerat bancar, imobiliar, cu implicaţii în turism şi presă. Complexaţi de amploarea operaţiunilor desfăşurate de Vatican, preoţii români vor să devină la rândul lor o forţă financiară. Nu ştiu cum se împacă învăţăturile lui Cristos cu chestia asta, dar probabil că mult-prea-fericiţii părinţi sunt extrem de ocupaţi pentru a explica.
În timp ce scriam aceste rânduri a mai apărut o întrebare. Dacă aceste bonuri sunt puse pentru a vedea care este „bursa” pomelnicelor şi acatistelor de la o zonă a ţării la alta, pentru ca mai apoi să avem de a face cu tarife integrate, care să unifice aceste nuanţe ? Dacă, în funcţie de cât de vrednic este preotul paroh, se va trezi cu sarcini de genul: trebuie să faci atâta din acatiste, atâta din pomelnice, atâta din donaţii că nu esti în grafic şi ai încasări scăzute cu 15% ? Nu m-ar mira acest lucru, pentru că şi în prezent preoţii au target pentru bani din lumânări spre exemplu…
Pănă atunci, îmi propun să nu am nici o reacţie, pentru că, aşa cum se întâmplă în basmele româneşti, dar şi în societatea noatră, (tradiţionalistă şi profund creştină, nu-i aşa ?), o minune ţine trei zile…

Reclame