Veniţi de luaţi lumina PDL-ului
De câţiva ani buni (de fapt răi ca naiba) Gheorghe Flutur îşi ia zborul către Ierusalim şi vine a ne lumina de la feştila adusă de acolo cu un avion special, care nici la această dată nu ştim pe ai cui bani zboară. De câţiva ani, deveniţi deja mult prea mulţi, Flutur e onorat ca un adevărat descălecător (nu de ţară) şi se înfoaie cu prea-minunatul gest pe care îl face ,în mărinimia lui, pentru glanetaşii care nu au cum toca banul public aşa cum numai el o poate face. An de an obiectivele camerelor sunt îndreptate spre el, devenit încă o dată ( nu numai la asasinarea puilor din crescătoriile româneşti , ori la scris cu oi pe dealuri) un al doilea buric al lumii. Şi an de an, cei care nu au devenit nici mai bogaţi, nici mai sănătoşi şi nici mai liniştiţi nu au curajul de a-i zice de la obraz să se mai ducă-n …paşti (că tot e sărbătoarea cu lumina, nu-i aşa?)
Nu am înţeles cine îl însărcinează cu acest rol de-a dreptul prometeic pe prietenul Fondului Bisericesc şi cine poate crede că simpla atingere a candelei care poartă flacăra aprinsă în Biserica Sfântului Mormânt de către mână de politician care minte şi când respiră nu înseamnă pângărirea acestui simbol. Pentru că, dacă vorbim despre simboluri, în nici un caz un jegos pupător de dosuri prezidenţiale, de cărător de genţi ale blondelor de pe la Bucureşti nu poate fi cel ALES pentru o atare misiune.
Zilele acestea circula pe net un îndemn pentru toţi cei ce merg la slujba de Înviere în purtarea Tricolorului, ca semn al unităţii şi a dorinţei de dreptate, ca semn de protest împotriva a ceea ce conducătorii ţării au declanşat având drept victimă populaţia ei. Numai că, în condiţiile date mi se pare mult mai nimerit un boicot împotriva Bisericii, devenită, mai mult ca niciodată, complicea interesată şi mereu câştigată a guvernării actuale. Că BOR nu a făcut niciodată decât politica celui puternic este un fapt ce nu poate fi negat. Sceptrul domnitorilor de toate felurile şi toiagul episcopal s-au înfrăţit de-a lungul întregii noastre istorii. Chiar şi în timpurile mai restrictive ale comunismului a existat o complicitate între cei ce guvernau şi cei ce purtau strai preotesc, materializată nu de puţine ori în denunţuri în dauna celor ce îşi uşurau inima în faţa popei şi nu îşi arătau entuziasmul pentru „anii glorioşi” ce-i trăiau. Dovadă stau şi destule dosare de colaborare cu fosta Securitate. Foştii purtători de grade sub sutană au fost preluaţi firesc de noua nomenclatură şi numai mjloacele de manipulare şi amploarea afacerilor s-a schimbat. Afaceri la care, domnul Flutur este destul de interesat şi de implicat. Cel puţin pentru faptul că figurează între cei ce în nume personal cere, alături de Pimen (tot în nume personal) şi alţi câţiva băieţi care cred că nu există alţii ca ei, retrocedarea a 400.000 de hectare de pădure care a aparţinut Fondului Bisericesc din Bucovina.
Nu ştiu câţi vor fi enervaţi, asemeni mie, de călătoriile astea ale lui Flutur şi de teatrul acesta grotesc cu răspândirea luminii ,venită nu pe cale naturală ori mistică, ci foarte tehnologizat, cu avionul. Dar ceea ce ştiu e faptul că anul acesta eu nu voi merge să iau lumina adusă de portocaliul (devenit verdele) Flutur. Ceea ce nu ştiu şi nu înţeleg unii oameni este faptul că orice pe lumea aceasta are o limită. A nesimţirii fluturiste încă nu a fost atinsă. A demnităţii mele, da. Cine vrea, poate merge să îşi ia lumina de la Flutur. Pentru mulţi alţii însă, Lumina va veni în continuare din cu totul altă sursă. La fel ca şi credinţa.

Reclame