Revin în faţa calculatorului după o bună bucată de vreme în care nu am scris…Şi nu am scris nu numai pentru bunul motiv că am fost ocupat cu exemenele finale de toate felurile, cât pentru că am încercat să mă detaşez de toată nebunia ultimelor evenimente legate de conducerea acestei ţări şi de nefasta prezenţă a lui Băsescu, în poziţia de preşedinte. Şi încerc în continuare să evit a face pronosticuri, să îmi creez speranţe că măcar de această dată lucrurile se vor desfăşura aşa cum este firesc şi că un gunoi pe care o societate fără busolă l-a creat, va dispărea în gunoiul din care s-a născut şi nu va reveni în memoria colectivă decât în rol de personaj cu care să sperii copiii atunci când fac pozne, ori când nu mănâncă tot la masă…
Şi pentru că istoria a reprezentat în ultimii ani una dintre preocupările mele, nu pot să nu fac o reflecţie cu încărcătură istorică. În istoria contemporană a României, întotdeauna uneltele regimurilor odioase care s-au aflat la cârma ţării, au găsit resursele de a renaşte şi de a-şi continua activitatea în sânul regimurilor care le-au succedat. Securitatea a primit lecţii bune de la reprezentanţii „reciclaţi” ai Siguranţei, ori ai legionarilor. Şi aceeaşi Securitate, spălată, îmbrăcată la patru ace şi dotată cu tehnici de ultimă oră, trăieşte în organismele noilor structuri de inteligenţă (un termen oarecum impropriu, dacă luăm în considerare felul în care îşi fac treaba…) ale României de după 1989.
Numai că, dacă înainte de dispariţia lui Ceauşescu mă ingrijora perspectiva de a fi ascultat şi urmărit pentru un banc, ori pentru vreo replică spusă unde nu trebuia, de faţă cu cine nu trebuia, acum ceea ce mă îngijorează este faptul că serviciile de informaţii par a fi ocupate numai cu servirea, în cea mai mare măsură a matelotului care a incendiat portul Rouen, ori a altor actori de pe scena puterii. Dintr-o dată, omul de rând dispare din orice fel de strategie, pentru bunul motiv că toţi îl ignoră, dar toţi au pretenţia a vorbi în numele lui. Şi ce altă dovadă mai bună a implicării serviciilor secrete în toată această nebunie legată de demiterea lui Băsescu putem avea, decât perseverenţa cu care acest individ apare zilnic în faţa televizoarelor, pentru a-şi scuipa doza de fiere, de a ameninţa şi de a bulversa o întreagă societate. Dacă ar avea un Moromete pe lângă el, care să-l întrebe pe ce se bazează atunci când îşi face publice crizele de nervi, nu ar avea ce alt răspuns să dea decât…SERVICIILE ! Pentru că despre LEGE nu mai poate fi vorba de prea mulţi ani…
Şi dacă după ce comuniştii au preluat puterea în România circula o vorbă care spunea : Căpitane nu fi trist
Garda merge înainte
Prin partidul comunist, e vremea să adaptăm versurile şi să le aducem în prezent:
Ceauşescu nu fi trist
Că Securitatea-i vie
În regimul cel băsist!

Reclame